vineri, 11 februarie 2011

Punctuatia interjectiei

 După interjecţie se pune semnul exclamării sau virgulă, potrivit cu intonatia ei. De obicei, se pune semnul exclamării dupa interjectiile care exprima stări sufleteşti puternice: entuziasm, spaima, durere etc.
  Ex: "Ura! măret sa-naltă-n vânt"
         Stindardul Romaniei! (V. Alecsandri, Penes Curcanul)
  Interjectiile de adresare care indeplinesc acelasi rol ca si vocativul, dacă nu sunt insotite de un substantiv la vocativ, se despart prin virgulă de cuvintele invecinate, ca si substantivele la vocativ:
   Ex: - Măi, vino mai repede!
         - Vino, măi, mai repede!
         - Vino mai repede, măi!
  Cand sunt insotite de un substantiv la vocativ, singur sau cu atributele lui, aceste interjectii au aceeasi intonatie ca si vocativul si intregul grup de cuvinte urmează regula de punctuatie a vocativului:
     Ex: - Măi fratilor, vedeti-vă de treabă!
           - Linistiti-vă, măi oameni buni, odată!
     Dupa interjectiile care exprimă un indemn sau o poruncă (cu sens apropiat de al imperativului) nu se pune nici un semn de punctuatie dacă sunt urmate de un complement care le determină:
     Ex: - Hai cu mine! Na-ti cartea!
    In celelalte cazuri se despart prin virgulă sau prin semnul exclamarii, in functie de intonatia lor:
        Ex: - Hai! porneste odată! (pornuncă, intonatie inaltă)
              - Hai, că ne apucă noaptea. (indemn, intonatie mai putin inaltă).
     Interjectia de adreseare ia urmată imediat de un verb la imperativ sau la conjunctiv are aceeiasi intonatie ca si verbul, deci nu se desparte de acesta prin nici un semn de punctuatie:
        Ex: - Ia citeste si tu!         
              - Ia să văd si eu.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu